O şcoală cu o bogată istorie

       La Joldeşti, judeţul Botoşani, clădirea care a purtat în secolul al XV-lea denumirea de "Conacul Anuşcăi" este azi sediul Şcolii cu clasele I - VIII "Raluca Iuraşcu" deoarece aici a locuit o vreme şi Gheorghe Eminovici împreună cu Raluca Iuraşcu, părinţii poetului Mihai Eminescu.

       "De-a lungul timpului conacul a aparţinut mai multor boieri. Primii proprietari proveneau din celebra familie Oană din Sfatul Domnesc al lui Ştefan cel Mare. I se spunea Curtea Anuşcăi după numele stăpânei care îngrijea de ea, boierul fiind mai mult ocupat cu treburile domneşti. Însuşi termenul de „curte” semnifică importanţa dată acestei locaţii. În acele trecuturi doar simpla informare „merg la curte” îţi dădea un nimb al celor aleşi, fiindcă nu oricine putea ajunge acolo. Curtea Anuşcăi a aparţinut familiei Oană până în anul 1787 când a trecut în proprietatea Ecaterinei Balş şi ea înrudită cu familia Oană. De aici încolo istoria conacului se pierde în istorie până în 1838 când, potrivit documentelor adunate cu migală de Gheorghe Toma, conacul ar fi intrat în posesia lui Kristi Enakaki, un grec oploşit pe meleagurile noastre. În 1847 a fost cumpărat de boierul Nicolae Rosetti, iar din 1864 a intrat în proprietatea lui Iordache Cantacuzino, stăpânitor al moşiilor de pe toată suprafaţa comunei Tudora de astăzi. În 1892 Conacul Anuşcăi a fost cumpărat de baronul Grigore Capri, viţă nobilă recunoscută la acea vreme. Grigore Capri era frate cu Jean Capri, un latifundiar excentric şi mare cartofor la cazinourile din Sinaia. O vreme s-a pus în discuţie varianta ca acest conac să fi fort pierdut la cărţi, dar studiile migăloase ale lui Gheorghe Toma au demonstrat contrariul. El a rămas în proprietatea familiei Capri până în anul 1906 când a fost vândut familiei Ţurcanu, capul familiei fiind de profesie inginer silvic. Un an mai târziu s-a întâmplat marea răscoală, dar conacul nu a fost afectat de cei revoltaţi fiindcă boierul s-a purtat cuviincios cu ţăranii.

        A venit şi vremea comuniştilor care l-au confiscat, iar proprietarii alungaţi cu ce puteau aduna într-o bocceluţă. O perioadă a fost folosit ca sanatoriu, apoi ca sediu IAS, iar din 1957 ca şcoală. Nimeni nu s-a mai îngrijit de soarta lui.

        Asta până anul trecut, când firma Victor Construct, în baza unui program finanţat de Banca Mondială şi-a asumat responsabilitatea restaurării acestui valoros monument istoric. Ce s-a reuşit o spun oamenii locului. „Foarte frumos. În sfârşit s-a găsit cineva să ne redea şi nouă cea mai de preţ avuţie a satului”, spunea unul dintre profesorii care slujesc în această clădire redată învăţământului. Fiindcă, am omis să vă spun că între timp conacul a fost retrocedat unui descendent al familiei Ţurcanu, Ariana Albescu şi cumpărat de Primăria Vorona.

       „Clădirea şi-a recâştigat înfăţişarea deosebită care se mai păstra doar în amintirea sătenilor care nu mai credeau că va mai redeveni ceea ce a fost odată”, spune primarul comunei Vorona Aurel Ştefan. „Acum conacul poate fi folosit şi pentru tabere şcolare, având în vedere cadrul natural în care este amplasat, în lunca Siretului înconjurat de un parc foarte frumos”, a mai spus edilul."

Sursa: Monitorul de Botoşani